Sărăcia are să mănânce
Casa unde, când prânzesc
Cei din casă pot să mănânce,
Pot frumos să se îmbrace
Iar străinul nu-l poftesc,
De cel sărac nu îngrijesc.

Omul cel fără de bani,
Mai sărac între vecini,
Are prea puțini dușmani.
El e mic între babani.
Omul cel cu bani haini
Are prieteni prea puțini.

Decât zgârcit, mai bine
Să stai cu sărăcia-n casă,
Să n-ai nimic cu tine.
E de-ajuns să ai doar pâine!
Sărăcia nici dă și nici te lasă,
Te duci și de frică nu-ți pasă.

Cel zgârcit nu e în stare
S-arate găzduire bucuroasă
Pe care o datorăm fiecare
Orișicui nevoie are,
Orișicui ne vine-n casă:
Să-i punem pâine pe masă.

Rea e și neprietenoasă
Inima neprimitoare.
Nici ea n-o să aibă casă
Cu iubire prietenoasă.
Va fi-n veci rătăcitoare,
Tânjind după îndurare.

Săracul are-atâția dușmani
Câți bogați în țară.
Că bogații sunt zgârciți,
Nu sunt din cei fericiți,
Ei îl dau mereu afară,
Dacă cumva vrea să ceară.

Bogatul are-atâți dușmani
Câți cerșetori pe astă lume.
Că ei la toți ce sunt babani,
La toți cu-avere și cu bani
Nu vor a-i ști măcar de nume,
Cum ei nu știu de fapte bune.

Doar dragostea lui Dumnezeu
Ne poate face pe toți una.
Atât pe grec, cât pe evreu,
Pe rob și pe stăpânul său,
Pe cei credincioși va aduna
Ca să le dea în cer cununa.
Amin.
(Joi, 23 aprilie 2020)